Slovacia și Ungaria au solicitat Comisiei Europene o abordare mai flexibilă în ceea ce privește eliminarea treptată a importurilor de gaze din Rusia. Cele două state europene solicită, de asemenea, fonduri suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii energetice, argumentând că tranziția va fi mult mai costisitoare din cauza poziției geografice și a dependenței de rutele actuale de aprovizionare.
Slovacia a subliniat că a funcționat în trecut ca un punct de intrare esențial pentru petrolul și gazele rusești în Europa. În contextul planului Uniunii Europene, care prevede încetarea livrărilor de energie din Rusia către Europa Centrală până în 2027, țara riscă să devină, alături de Ungaria, un „capăt de linie”. Această schimbare de paradigmă pune presiune pe stabilitatea energetică regională.
Viceprim-ministrul Slovaciei, Denisa Saková, a cerut în cadrul unei conferințe de presă de la Bratislava discuții cu Comisia Europeană privind utilizarea fondurilor UE. Obiectivul principal este ca următoarea perioadă de finanțare să răspundă nevoilor de extindere a infrastructurii de petrol și gaze în regiunea statelor din Grupul de la Vișegrad. Această cerință vizează integrarea nevoilor specifice ale regiunii în pregătirea următorului buget multianual al UE.
Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a recunoscut gravitatea situației cu care se confruntă populația din Europa Centrală. El a menționat că sunt necesare măsuri punctuale și temporare pentru a ajuta cetățenii, fără a compromite obiectivul de reducere a dependenței de combustibilii fosili importați. Jorgensen a observat că, deși Europa se îndepărtează de Rusia, dependența de piața globală rămâne o vulnerabilitate, fiind afectată de evenimente din Orientul Mijlociu.
Ungaria, sub conducerea premierului Viktor Orbán, a contestat planul de eliminare a energiei rusești și a sesizat o instanță a UE, demers la care Slovacia s-a alăturat. Guvernele susțin că prețurile ridicate la energie afectează capacitatea de investiție a industriilor în electrificare. Slovacia argumentează că renunțarea la energia rusească ar pune industria țării într-un „dezavantaj competitiv semnificativ” față de restul statelor membre.
Presiunea economică asupra consumatorilor este accentuată de prețurile la electricitate, care, conform organizației Ember, sunt cu peste 60% mai mari pe piețele la termen față de nivelurile de dinaintea crizei. Această evoluție a costurilor energetice a generat deja dispute între statele membre în cadrul summiturilor Consiliului European, influențând prioritățile de alocare a resurselor financiare de către Bruxelles.