Turcia a solicitat oficial includerea ca partener echivalent în viitoarele reguli industriale ale Uniunii Europene, asociate cu formula „Made in EU”. Cererea a fost prezentată de ministrul turc al comerțului, Ömer Bolat, în cadrul unui dialog comercial desfășurat la Bruxelles pe 13 octombrie 2026. Această poziție vizează protejarea lanțurilor de producție comune și menținerea legăturilor industriale dintre furnizorii și producătorii auto de pe ambele piețe.
Solicitarea intervine într-un context de negociere tensionat, deoarece propunerea Comisiei Europene și proiectul raportorilor din Parlamentul European prezintă abordări diferite privind tratamentul produselor din țări partenere. Disputa vizează modul în care sunt evaluate originea componentelor, accesul firmelor la licitații și eligibilitatea pentru sprijin public. Deși există o uniune vamală, regulile propuse pot impune condiții distincte care ar putea afecta integrarea economică actuală.
Ministerul turc al Comerțului a consemnat această cerere printr-un comunicat emis pe 15 octombrie, subliniind importanța deciziei europene pentru integritatea industrială. Ömer Bolat a susținut că decizia trebuie să asigure continuitatea relațiilor dintre furnizori și producătorii de automobile. Miza este semnificativă, având în vedere că schimburile de bunuri între UE și Turcia au ajuns la 217,6 miliarde de euro în anul 2025, incluzând automobile, utilaje și echipamente electrice.
Proiectul Industrial Accelerator Act, propus de Comisie la 4 martie 2026, urmărește consolidarea capacității industriale și decarbonizarea sectoarelor strategice. Regulile propuse utilizează criterii de origine și emisii pentru anumite achiziții publice și scheme de sprijin. În sectorul auto, se propune un prag de 70% pentru componentele de origine UE la calculul prețului la poarta fabricii. Pentru mașinile asamblate în UE cu piese din Turcia, recunoașterea acestora ca echivalente este crucială pentru îndeplinirea acestui prag.
Raportorii Parlamentului European, Anna Cavazzini, Christophe Grudler și Pierre Jouvet, propun o abordare mai restrictivă prin eliminarea unor articole care permit echivalențele. Documentul lor sugerează că recunoașterea conținutului din țări terțe ar trebui să se facă prin acte delegate, condiționate de reciprocitate și securitatea aprovizionării. Această viziunea ar restrânge semnificativ opțiunile oferite de propunerea inițială a Comisiei, explicând motivul pentru care Ankara insistă pe un tratament echivalent.
Relația comercială dintre UE și Turcia este reglementată de acordul privind uniunea vamală, intrat în vigoare la 31 decembrie 1995. Acest acord facilitează circulația bunurilor acoperite, însă nu include serviciile sau achizițiile publice. În prezent, dosarul legislativ 2026/0068(COD) se află în așteptarea unei decizii în comisiile Parlamentului European, fără ca un tratament juridic final pentru Turcia să fi fost stabilit.